Big Bang… vedete

Sper că vei simţi repede că nu controversata teorie a apariţiei Universului este subiectul acestui articol, ci nu chiar controversat, dar destul de renumitul serial, cu această sintagmă în titlu.

Voi menţiona din start: sunt destul de pretenţios în a mă uita la seriale din câteva motive raţionale (ce ţin de raţiune, evident, raţiunea mea):

• uneori lungesc subiecte care ar putea fi sintetizate în câteva minute;
• deşi, uneori este vorba de acţiuni în condiţii aparte, „atmosfera” e redată deseori de parcă ar fi viaţa normală de zi cu zi, dar raportată la acea particularitate, nicidecum, comportamente şi trăiri extreme/aparte;
• dacă sunt reuşite te „forţează” să faci binging, deci scapi repede de ele, dar cu „ochii roşii”;
• dacă sunt proaste, te forţezi să te mai uiţi de dragul ideii, câteva episoade sau, până la final, că poate-poate.

Teoria Big Bang a avut alt cadru de adaptare la rigorile mele: întâmplător, am prins câteva secvenţe din Tânărul Sheldon, pe care, însă, le-am ignorat; apoi, am mai prins alte câteva secvenţe pe care le-am ignorat de asemenea. Între timp, un coleg de la sala de sport mi-a sugerat două seriale de urmărit (The Big Bang Theory şi Black Mirror); al doilea m-a fascinat, la primul, însă, am avut rezerve, nu simţeam acel „magnetism”…

Între timp, însă, graţie drăgălăşeniei actorilor care-l întruchipau pe Sheldon şi Missy, am început să mă uit la „Tânărul Sheldon”, chiar de la primul episod. Pentru că am ajuns la ultimul episod realizat (din ce am înţeles, nu şi finalul), m-am forţat să-l văd pe Sheldon cel mare, din nou. Sunt nevoit să recunosc că nu mi-au plăcut aproape deloc niciunul din acele prime trei personaje principale (Sheldon, Leonard, Penny); Sheldon, mai ales pentru că, inevitabila comparaţie cu micul Sheldon îl făcea să piardă „la scor”. Un alt argument pentru care nu eram entuziast era modul în care s-au realizat filmările: m-am cam săturat de acele râsete ale publicului din studioul unde se filmează, în timp ce „Tânărul Sheldon” era filmat ca un film adevărat, nu un simplu sitcom.

Totuşi, acordându-i circumstanţele atenuante, am simţit, destul de greu, că mă ataşez de personaje şi serial, în totalitatea lor. Acum, fiind la ultimul sezon, evident că am acea firească senzaţie de părere de rău, că se termină. Ba chiar, am constatat că mă aseămăn cu personajul principal (nu, nu mă suspectez de a fi geniu, precum el – nu există dovezi palpabile în acest sens -, ci prin faptul că şi eu sunt misofob/germofob).

Serial cameonic

Sigur nu e o greşeală, nu am păpat nişte litere din atributul „cameleonic”, ci vreau să punctez (cu un cuvânt inexistent, cred) în acest articol privitor la serial că am fost impresionat de câte cameo-uri a conţinut, în condiţiile în care, încerc să-mi imaginez, nu a pornit ca un super-serial popular; nu am studiat profund acest aspect.

Dacă sunt persoane care nu sunt familiaritate cu termenul, cameo înseamnă o scurtă apariție a unei persoane cunoscute într-un film, teatru etc.

Astfel, voi reda mai jos o listă a personajelor care, de fapt, sunt personalităţi mai mult sau mai puţin cunoscute (cel puţin la noi) în viaţa reală.