„Când ai aceiaşi părere cu majoritatea, e bine să mai reflectezi odată.″
Mark Twain
Expunerea gândurilor din această săptămână are ca bază de pornire discuţia pe care am avut-o cu un aspirant la a vinde asigurări, cu ceva vreme în urmă. Dialogul a pornit de la prefixul „a”, care este deseori remarcat ca având sens privativ, generând, prin alipirea la un cuvânt, semnificaţie opusă (de ex.: anormal, aritmic, aseptic, atemporal etc.). Acel cursant, realizând o astfel de similitudine m-a întrebat cum este cu termenul „asigurare”, mai bine spus cu „a-ul” de la început. Desigur, tentaţia parodică m-ar fi împins să-i răspund printr-o întrebare: «Dar cum este cu a-ul de la începutul cuvântului „afemeiat”?».
De când am început să lucrez în asigurări am întâlnit diferite tipuri de reacţii referitoare la aceste produse financiare. Cu siguranţă, nu mi s-a mai întâmplat să iau parte la o polemică pe tema asigurărilor, pornind de la analize gramaticale. Într‑adevăr, dacă ar fi să ne uităm la echivalentul englez al cuvantului „asigurare”, am spune că a fost mai fericită alegerea lor: „insurance”, unde putem de vorbi de un prefix mult mai prietenos (to insure -> in-sure).
O concluzie amuzantă/amară: românul nostru găseşte uşor motive pentru a refuza ideea de asigurare. Uneori ne rătăcim printre detalii, pierzând din vedere esenţa unei probleme; în cazul de faţă, este oare cineva care să nu-şi dorească un viitor cât mai sigur? Desigur, imi revine instantaneu în minte motto-ul de săptămâna trecută, transmis cursanţilor, pe care-l redau cu plăcere: Dacă nouă nu ne pasă de viitor, nici viitorului nu-i va păsa de noi!