Viaţa noastră este o sumă de evenimente planificate dar, mai ales, imprevizibile. Pentru cele planificate, căutăm să punem în balanţă avantajele derulării acelor evenimente şi dezavantajele care ar putea fi identificate, neutralizate sau anihilate. Partea delicată a vieţii este îndreptată spre capacitatea noastră de a anticipa şi rezolva evenimentele imprevizibile, care pot avea în fundal o serie de riscuri sigure, probabile/imprevizibile.
În tot ceea ce facem, fie suntem persoane cu un comportament intuitiv, bazându-ne pe fler, fie suntem/devenim persoane cu spirit analitic, mai ales pe măsura ce înaintăm în vârstă, iar experienţa „de-o viaţă” ne oferă lecţii de urmat. Diferenţa între cele două categorii – intuitiv vs. analitic – ar putea fi, in linii mari, ca diferenţa optimiști vs. pesimiști (ultimii fiind asociaţi uneori cu persoanele analitice, minuţioase, migăloase). Totuși, ca să oferim circumstanţe atenuante celor pesimiști (de regulă, se „vând” ca persoane raţionale), marele avantaj al lor, alunecând pe panta legilor lui Murphy, este că au în permanenţă parte de surprize plăcute.
În domeniul asigurărilor, orice agent de asigurări acceptă, încă de la începutul activităţii, ca o potenţială lozincă, afirmaţia conform căreia „este bine să privim spre viitor ca la ceva frumos pentru că acolo vom trăi, însă este bine să ne pregătim pentru ce e mai rău”. Astfel că, oricât de optimiști am fi, prudenţa ne îndeamnă să acceptăm şi o ușoară condimentare cu nuanţe realiste (a se citi pesimiste).
Iată că, la modul cel mai elegant, am ajuns la o realitate acceptată foarte firesc de către semenii noștri din Occidentul emancipat, la care am mai făcut trimitere şi în alt articol: „dacă nouă nu ne pasă de viitor, nici viitorului nu-i va păsa de noi”.
Fiind foarte multe de discutat despre acest subiect, nu prea dezbătut de românii noștri, închei aici „invazia gândurilor şi intenţiilor” lăsând puncte de suspensie pentru abordări ulterioare…