Sari la conținut

Urări pe „pilot automat”

Înaintea apariţiei comunicaţiilor electronice, sărbătorile erau marcate de către multe persoane şi prin expedierea de felicitări celor dragi lor. Gestul, necesitând ceva efort (achiziţie, scriere, dus la cutia poştală) dădea o anumită importanţă, astfel încât aprecierea de către destinatar era mai mare.

Telefoanele mobile au asigurat creşterea exponenţială a expedierii de felicitări, mai ales atunci când aplicaţiile electronice au permis expedierea simultană către mai mulţi destinatari. Trimiterea acestor mesaje, mai ales cu texte preluate, chiar dacă par a fi sincer transmise, mi-a diminuat personal satisfacţia de a le citi, dar şi de a le trimite.

Am folosit şi eu expedierea simultană, dar am căutat de fiecare dată să folosesc texte personale, fie ele prea simple. Apropo de „fie”, a devenit motiv de amuzament/frustrare acel pseudo-cuvânt, „fieca”.

Cu riscul de a părea nesociabil, necioplit, nepoliticos am rărit, spre deloc, trimiterea de mesaje, fie prin sms, fie prin intermediul reţelelor sociale sau a altor platforme de comunicaţie. Însă, deseori, mă gândesc la acele persoane, ca şi cum le-aş fi trimis mesaje; astfel că, dacă este reală puterea gândului… Unii ar cârcoti că e mai comod/ieftin cum procedez decât să trimit un mesaj. Dar ştim prea bine că, acum, majoritatea mesajelor pot fi trimise gratuit, ceea ce mă determină să susţin că mai important este a gândi decât a acţiona.

De altfel, mi-am exprimat, într-o altă manieră, „păsul” meu, într-un articol mai vechi, inspirat de o postare pe care o făcusem pe Facebook şi la care ader în continuare.