| Privindu-mă în oglindă, am realizat că a mea „coamă” are acelaşi contur precum coroana copacului din spatele meu, venindu-mi să exclam, ca să-l parafrazez pe Pascal, că sunt… un copac!(Ce bine că în spatele meu nu era o tufă / boschet! 😀 )
Justificare: având părul ondulat (aproape creţ), lăsându-l să crească mai mare – după voia lui -, îmi stătea în toate direcţiile…
|
